Greierele sau Furnica?
Greierele sau Furnica este povestea personala din timpul copilariei pe care o simt acum cand sunt adult ca se manifesta, dar la alt nivel.
Sa zicem ca aveam 4 sau 5 ani, nu mai stiu!
Tot ce stiu este ca eram la gradinita, si fata educatoarei, pe nume Crenguta, era in clasa cu mine. Avea parul lung era foarte draguta, iar eu parul scurt si cam in pantaloni! Cand mi-a dat mama ei, educatoarea mea, rolul de Greiere, am plans enorm de mult. Fiica ei juca Furnica si i-am spus mamei asa: Mama, dar d-na educatoare nu intelege sau nu a vazut ca eu sunt fata? Spune-i tu, te rog ca sunt fetita, si ca nu pot sa joc un baiat, caci Greierele trebuie sa fie baiat!
Degeaba i-a spus, ba mai mult, am aflat dupa multi ani ca bine ca mi-a dat rolul Acela, ca era mai mare, si ca multi colegi au primit sa joace copaci sau ingerasi prin spate, de umplutura!
Oricum, nimic nu m-a linistit!
Pana aseara, cand am jucat un joc de autocunoastere, The integration Game, si cu ajutorul cartonaselor de acolo, mi-am amintit ca cea mai dezamagita in copilarie, am fost cand d-na educatoare mi-a dat sa joc un rol de baiat si fiicei ei i-a dat rolul pe care eu mi l-am dorit, cel de Furicuta, normal!
Mi-am amintit, cum ai mei mi-au spus ceva ca e o prostioara traeaba asta, si sa nu iau in serios, si ca nu e mare lucru, si eu le am zis: bine daca nu e mare lucru, de ce nu-mi da mie totusi rolul de Furnicuta, si sa joace fata educatoarei Greierele? Cred ca i-am blocat putin pe ai mei atunci J) si am crezut ca am uitat!
Intre timp eu m-am facut actrita, si tot cu ocazia acestui joc, mi-am amintit cum in anul 2 parca, dl professor Doru Ana, mi-a dat sa joc rolul Anfisei, din Trei surori, de Cehov, care era si sluga si o batranica de 82 de ani cam asa!
Da, era sluga, dar fetele o iubeau ca pe mama lor, caci le crescuse de mici, insa eu am suferit foarte mult ca mi s-a dat acest rol! Si aveau dreptate totusi sa mi-l dea, caci eram cea mai in varsta din clasa, si a dat rolurile celor 3 surori si al Anfisei si in functie de varsta!
In sfarsit, apoi mi-am dat seama ca atunci cand am primit un rol, nu am stiut cumva cum sa-l primesc, ci tot ce mi amintesc e ca am suferit, pentru cum eram vazuta, caci eu ma consideram altfel!
Dar, imi amintesc ce spunea Domnica Carciumaru: ceva de genul, ca e firesc sa fii luat intr-un film, dupa cum arati, cati ani, si cum pari!
Si tot azi, m-am dat seama ca suferinta din gradinita, cand nimeni nu a dat importanta acelui eveniment, plans strasnic de mine, s-a intins pana acum la 49 de ani!
Si mi-am facut eu rolul de trainer in inteligenta emotionala si actorie la copiii din cateva gradinite particulare din Bucuresti, si in acelasi timp, lucrez la o piesa de teatru unde sunt coauthor, Feisbuc Lover.
Trebuie sa recunosc, ca de cand am terminat facultatea de actorie, am refuzat destul de multe proiecte, caci nu mi-au placut rolurile, in care as fi fost distrubuita. Istoria s-a repetat parca, exact ca in copilarie cu rolul Greierului.
Desi poate parea o tampenie, ceea ce traim in copilarie, isi lasa 500% amprenta in evenimente importante din viata noastra!
Mi-ar placea daca iti trezeste o amintire si vrei sa imi trimite-mi mesaj la silviana.carter@gmail.com
Intre timp, va invit cu copii vostrii, caci avem:
Noi inscrieri la Centrul Educational Bradul Emotiilor Online
Pentru copii cu grupe de varsta intre 4 si 14 ani +
Aici gasesti evenimentul:
Aici este pagina unde sunt si alte evenimente si alte informatii:
Acest blog a fost… cum sa spun? Relevant!! In sfarsit am gasit ceva care m-a ajutat. Multumesc mult!
Multumim mult, poti sa ne indici ce ti-a placut cel mai mult? Cu ce te-a ajutat?